mannagg’ l’euro
Mannagg’l’euro, Io nun’c’ha facc’cchiù.
M’ann’e luvat’a lira mo nu m’trov cchiù.
M’avev’affuziunat’a cchella mill’lira.
Nu l’avesse mai cagnat ‘pe tutt’l’avvenire.
Io quann’ jev’a banca a’ritirà a penzione,
e rint’ a sacca mettev’nu bell’milione,
Me sentev ‘ felic’ comm’e nu uaglion,
Tenenn’ rint’ a sacca tanta biglietton.
Mo facc’e capriole e nu ‘tengh’cc’hiù pretese.
Ma, vassicur,’cu l’euro nun arriv’a fin’e mes.
A vit’è rincarat, è’quas’duplicat,
’Ma a penzion’se bloccat.
’Vurria sapè chi è stat’stu capucchion’
Ca a criat ‘l’euro pa dannazione ,
Mia e tutt’e pupulazione
In Italia st’euro nisciun’chiù o support.
Nun’pe nient’na muneta forte’
Senza pietà è stat’cundannat’a mort,
’Mo ne’ sta acchiappann’sul’.
Va a fancul’a chi te muort’
Ra a’gente per bene, e a cchill’e’ vasc o’ puort’.
Tags: euro, gente, dannazione, popolazione
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.