L’epifania

                          L’epifania

O sei gennaio o juorn’e l’Epifania,

io marricord’semp’rint’ a vita mia.

Tutt’e sofferenz’ e chella mamma mia.

E’ nu’ marricord’quant’er’guaglion

Si a chell’ età er’cattiv’,o buon.

 

Ma chella fest’e gioia ed allegria,

Se trasfurmav’ in tragedia rint’a casa mia

E chiant ‘pa a delusion’a part’mia

E mo pigliav’cu chella povera  mamma mia.

 

Nient ‘regal’nient’caramell’o bambulell’

Pe nuie ch’erm’semp’ cattiv’ e puvriell

Po rint’a lluocch’a mamma io a uardav’

Chiagnev’pur essa e ca me dumandav’

 

Simm’ tre figli e tutt’e tre cattiv’?

Lagg’capit’ropp’tantu’tiemp’

Quant’a mamma mia me la spiegat’

E tutt e pen’ra miseria ha  suppurtat

 

Che brutta cosa è a miseria pe e genitori

O cor’se spezz’tant’che è fort’ o rulor

E ogni ricurrenz e chesta epifania

Port’semp’ e ros’a tomb’ e mamma mia’

Fort’ a mamma mia.

Explore posts in the same categories: Senza Categoria

Comment: