A scummessa
A SCUMMESSA
Nu juorn nu riavulill,’
N’cuntrai nu piccolo angiulill’
E, senz’nisciun’permesso,
Cumbinano na scummess.
<<Io so chiù brav e te>> ric’e o riavulill,’
<<No so io o chiù brav>> risponne l’angiulill’
<<Mettimme’ce alla prova,facimm’ sta scummess>>
E di nascost ‘e tutt,’accummencia a cuntes.
Mettene ll’uocch’ nguoll’a na guagliuncella,
Chest ‘er’a o scop’e chella scummessella.
Avevane fatt’o cunt senza l’oste,
Pp’cchè chella guaglion’overament e tost,
Appen scise’ngopp’a chesta terra,
Ognun’e ll’ore cercav o primm’approcce,
Ma sta piccrella, ca capa tost cchiù e na roccia,
Nient’e nisciun ‘a spaventav che minacce.
Erano capitat buon e rui signor,
Appen’savvicinain a sta figliol
Ogun e ll’or c’rcav ‘ra fa fess’
Ma, o scherz’bell’c'ho facett essa,
A tutt’e duie e mettett rint’ o sacch,’
Ca ascus’e sapè chi er’o predilett,
E nu mazziaton’a tutt’e dui e facett,
E dint’o sacco a luonghe e rimanete,
A chistu punt,’ognun e ll’or’capett:’
Ca a femmene furba nisciun ce se mett,’
P’cchè fernisc’semp ca a cap’rint’a cascett.
Finizio Antonio