A solitudine

                             A solitudine

Che brutta parola,e a solitudine,

Tu nun ha capisc’si nu le pruvatata,

Te mett’rint o cor’cient spine

Mill’emozion’mai pruvat

 

Chi soffr’e solitudine ,

Cagn’l'espression,

E rint’ o cor’nu ten’cchiù passion,

Le’pare ca o munne nun esist’ cchiù

Pp’ecchè è passat’pur a gioventù.

 

P’erciò stat vicin’ e vicchiariell”

Ca a tenene vicin’sta brutta s’entinella,

Ca tras’ rint’a ll’anima senza simpatia.

E ca te porta tanta ,ma tanta malinconia.

 

Chi soffre e solitudine e comm’nu ‘’carcrat,,

Ca aspett’a libertà, e chi l’arap’ a port,

 ma vassicur’  nient’cchiù  l’mport ,

E arap’e bracce cu piacer’a mort.

                                    

 

                                                      Finizio Antonio

Explore posts in the same categories: Senza Categoria

Comment: