A solitudine
A solitudine
Che brutta parola,e a solitudine,
Tu nun ha capisc’si nu le pruvatata,
Te mett’rint o cor’cient spine
Mill’emozion’mai pruvat
Chi soffr’e solitudine ,
Cagn’l'espression,
E rint’ o cor’nu ten’cchiù passion,
Le’pare ca o munne nun esist’ cchiù
Pp’ecchè è passat’pur a gioventù.
P’erciò stat vicin’ e vicchiariell”
Ca a tenene vicin’sta brutta s’entinella,
Ca tras’ rint’a ll’anima senza simpatia.
E ca te porta tanta ,ma tanta malinconia.
Chi soffre e solitudine e comm’nu ‘’carcrat,,
Ca aspett’a libertà, e chi l’arap’ a port,
ma vassicur’ nient’cchiù l’mport ,
E arap’e bracce cu piacer’a mort.
Finizio Antonio